Si asta e o dedicatie pe care am primit-o, mai degraba un sfat:
Aminitiri nu are decat clipa de acum,
Ce-a fost intr-adevar nu se cunoastre,
Exista numai ce va fi in viitor,
Numai intamplarile neintamplate,
Atarnate de ramura unui copac,
Nenascut, stafie jumatate...
Iar eu raspund:
Am zarit lumina pe pamant,
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce faceti.
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti,
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari.
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi.
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
...
Atat de amara, cum n-am mai gustat de multa vreme.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
"Imi place aici...e cald,e frumos,si atata lumina incat creste iarba"...cea mai frumoasa imagine dupa o despartire...atata timp cat creste iarba, mai sunt sanse si pentru tine si pentru mine
Marin Soresc scrie minunat, nu? La fel si cel cu dedicatia, Nichita Stanescu.
da, amandoi scriu foarte frumos...preferata mea e "ceva ca rugaciunea" de marin sorescu
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/cevacarug.php
frumos, dar mai mult imi place a mea : am zarit lumina :)
Trimiteți un comentariu